Povestea lui Iacob
Iacov este o figură biblică care este cel mai bine cunoscut ca tatăl celor doisprezece seminții ale lui Israel. Conform cărții Geneza, Iacov a fost fiul lui Isaac și nepotul lui Avraam, născut împreună cu fratele său geamăn, Esau. Despărte fiind fratele mai mic, Iacov a reușit să-l înșele pe Esau de dreptul său de întâi-născut și de binecuvântare, punând bazele unei rivalități de o viață între cei doi frați. După ce a fost forțat să fugă din casa sa din cauza înșelăciunii sale, Iacov a avut o serie de întâlniri cu Dumnezeu care i-au schimbat viața. El a fost redenumit "Israel" după ce s-a luptat cu un înger și a avut doisprezece fii, care au devenit conducătorii celor doisprezece seminții ale lui Israel. Iacov este reținut pentru viclenia și hotărârea sa, precum și pentru relația sa cu Dumnezeu. În ciuda defectelor și înșelăciunilor sale, Iacov este considerat un om drept care a trăit o viață de supunere față de Dumnezeu, iar moștenirea sa continuă să modeleze patrimoniul religios și cultural al multor oameni din întreaga lume. Data exactă a nașterii și morții lui Iacov nu este specificată în Biblie, însă se crede că a trăit undeva între anii 2000 și 1600 î.Hr. Se spune că a murit la vârsta de 147 de ani. Povestea lui Iacov continuă să fie o parte importantă a patrimoniului religios și cultural al multor oameni din întreaga lume, iar aceasta continuă să modeleze modul în care oamenii înțeleg natura credinței, a familiei și a supunerii față de Dumnezeu.
Semnificația numelui
Suplanatorul
Originea numelui
Ebraică
Role
Profet, Patriarh.
Prima mențiune
Genesis 25:26
Apariții în Biblie
345 mențiuni
În ebraică
יעקב