Eclesiastul 6:2
Dorința nesatisfăcută a omului
Eclesiastul 6:2
Este, de pildă, un om căruia i -a dat Dumnezeu avere, bogăţii, şi slavă, aşa că nu -i lipseşte nimic din ce -i doreşte sufletul; dar Dumnezeu nu -l lasă să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele: aceasta este o deşertăciune şi un rău mare.
Versete adiacente
Versetul anterior
Eclesiastul 6:1
Este un rău, pe care l-am văzut supt soare, şi care se întîlneşte des între oameni.
Versetul următor
Eclesiastul 6:3
Chiar dacă un om ar avea o sută de copii, şi ar trăi mulţi ani, -oricît de mult i s'ar mări numărul zilelor anilor lui, dar dacă nu i se satură sufletul de bunătăţile agonisite de el, şi dacă nici de înmormîntare n'are parte, eu zic că o stărpitură este mai fericită decît el.