1Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:
2,,Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns, şi să creadă limbutul că are dreptate?
3Vor face vorbele tale deşerte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?
4Tu zici: ,Felul meu de a vedea este drept, şi sînt curat în ochii Tăi.` -
5A! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă,
6şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuş după fărădelegea ta.
7Poţi spune tu că poţi pătrunde adîncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a Celui Atot puternic?
8Cît cerurile -i de înaltă: ce poţi face? Mai adîncă decît Locuinţa morţilor: ce poţi şti?
9Întinderea ei este mai lungă decît pămîntul, şi mai lată decît marea.
10Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine -L poate opri?
11Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi.
12Omul dimpotrivă, are minte de nebun, şi s'a născut ca mînzul unui măgar sălbatic!
13Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mînile spre El.
14Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.
15Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică;
16îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape cari s'au scurs.
17Zilele tale vor străluci mai tare decît soarele la amiază, întunerecul tău va fi ca lumina dimineţii.
18Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.
19Te vei culca şi nimeni nu te va turbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.
20Dar ochii celor răi se vor topi; ei n'au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!``
