1Acum dar, Iov, ascultă cuvîntările mele, ia aminte la toate cuvintele mele!
2Iată, deschid gura, şi mi se mişcă limba în cerul gurii.
3Cu curăţie de inimă voi vorbi, buzele mele vor spune adevărul curat:
4Duhul lui Dumnezeu m'a făcut, şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.
5Dacă poţi, răspunde-mi, apără-ţi pricina, fii gata!
6Înaintea lui Dumnezeu eu sînt semenul tău, şi eu ca şi tine am fost făcut din noroi.
7Astfel frica de mine nu te va turbura, şi greutatea mea nu te va copleşi.
8Dar tu ai spus în auzul meu, şi am auzit sunetul cuvintelor tale:
9,Sînt curat, sînt fără păcat, sînt fără prihană, nu este fărădelege în mine.
10Şi Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea, mă socoteşte vrăjmaş al Lui;
11îmi pune picioarele în butuci, îmi pîndeşte toate mişcările.`
12Îţi voi răspunde că aici n'ai dreptate, căci Dumnezeu este mai mare decît omul.
13Vrei dar să te cerţi cu El, pentrucă nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui?
14Dumnezeu vorbeşte însă, cînd într'un fel, cînd într'altul. dar omul nu ia seama.
15El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc, cînd dorm în patul lor.
16Atunci El le dă înştiinţări, şi le întipăreşte învăţăturile Lui,
17ca să abată pe om de la rău, şi să -l ferească de mîndrie,
18ca să -i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile săbiei.
19Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, cînd o luptă necurmată îi frămîntă oasele.
20Atunci îi este greaţă de pîne, chiar şi de bucatele cele mai alese.
21Carnea i se prăpădeşte şi piere, oasele cari nu i se vedeau rămîn goale;
22sufletul i se apropie de groapă, şi viaţa de vestitorii morţii.
23Dar dacă se găseşte un înger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea, cari vestesc omului calea pe care trebuie s'o urmeze,
24Dumnezeu Se îndură de el şi zice îngerului: ,Izbăveşte -l, ca să nu se pogoare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!`
25Şi atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie, se întoarce la zilele tinereţei lui.
26Se roagă lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îi este binevoitor, îl lasă să -I vadă Faţa cu bucurie, şi -i dă înapoi nevinovăţia.
27Atunci el cîntă înaintea oamenilor, şi zice: ,Am păcătuit, am călcat dreptatea, şi n'am fost pedepsit după faptele mele;
28Dumnezeu mi -a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă, şi viaţa mea vede lumina!`
29Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului,
30ca să -l ridice din groapă, ca să -l lumineze cu lumina celor vii.
31Ia aminte, Iov, şi ascultă-mă! Taci, şi voi vorbi!
32Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi! Vorbeşte, căci aş vrea să-ţi dau dreptate.
33Dacă n'ai nimic de zis, ascultă-mă! Taci, şi te voi învăţa înţelepciunea.``
