1Elihu a luat din nou cuvîntul, şi a zis:
2,,Îţi închipuieşti că ai dreptate, şi crezi că te îndreptăţeşti înaintea lui Dumnezeu,
3cînd zici: ,La ce-mi foloseşte, ce cîştig am că nu păcătuiesc?`
4Îţi voi răspunde şi la aceasta, ţie, şi prietenilor tăi totodată.
5Uită-te spre ceruri, şi priveşte! Vezi norii, cît de sus sînt faţă de tine?
6Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui? Şi cînd păcatele ţi se înmulţesc, ce -I faci Lui?
7Dacă eşti drept, ce -I dai Lui? Ce primeşte El din mîna ta?
8Răutatea ta nu poate vătăma decît semenului tău, dreptatea ta nu foloseşte decît fiului omului.
9Oamenii strigă împotriva mulţimii apăsătorilor, se plîng de silnicia multora;
10dar niciunul nu zice: ,Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care ne insuflă cîntări de veselie noaptea,
11care ne învaţă mai mult decît pe dobitoacele pămîntului, şi ne dă mai multă pricepere decît păsărilor cerului?`
12Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde, din pricina mîndriei celor răi.
13Degeaba strigă, căci Dumnezeu n'ascultă, Cel Atotputernic nu ia aminte.
14Măcarcă zici că nu -L vezi, totuş pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă -L!
15Dar, pentru că mînia Lui nu pedepseşte încă, nu înseamnă că puţin Îi pasă de nelegiuire.
16Aşa că Iov îşi deschide gura degeaba, şi spune o mulţime de vorbe fără rost.``
