1Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?
2Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?
3Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?
4Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?
5Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?
6Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?
7Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?
8Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.
9Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!
10Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă?
11Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.
12Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.
13Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?
14Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!
15Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete;
16se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.
17Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.
18Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.
19Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.
20Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.
21Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.
22Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.
23Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.
24Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.
25Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.
26Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.
27Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.
28Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.
29Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.
30Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.
31Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.
32În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.
33Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.
34Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.``
