1Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.
2El m'a dus, m'a mînat în întunerec, şi nu în lumină.
3Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua.
4Mi -a prăpădit carnea şi pielea, şi mi -a zdrobit oasele.
5A făcut zid împrejurul meu, şi m'a înconjurat cu otravă şi durere.
6Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.
7M'a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m'a pus în lanţuri grele.
8Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.
9Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi -a strîmbat cărările.
10Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într'un loc ascuns.
11Mi -a abătut căile, şi apoi s'a aruncat pe mine, şi m'a pustiit.
12Şi -a încordat arcul, şi m'a pus ţintă săgeţii Lui.
13În rărunchi mi -a înfipt săgeţile din tolba Lui.
14Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei.
15M'a săturat de amărăciune, m'a îmbătat cu pelin.
16Mi -a sfărîmat dinţii cu pietre, m'a acoperit cu cenuşă.
17Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.
18Şi am zis: ,,S'a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.``
19,,Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!``
20Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.
21Iată ce mai gîndesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:
22Bunătăţile Domnului nu s'au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt,
23ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare!
24,,Domnul este partea mea de moştenire,`` zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.
25Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută.
26Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.
27Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.
28Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l -a pus pe grumaz;
29să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea;
30să dea obrazul celui ce -l loveşte, şi să se sature de ocări.
31Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
32Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare:
33căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.
34Cînd se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,
35cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,
36cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?
37Cine a spus şi s'a întîmplat ceva fără porunca Domnului?
38Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?
39De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!
40Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.
41Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:
42,,Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!``
43În mînia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.
44Te-ai învăluit într'un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.
45Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.
46Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.
47De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.
48Şivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
49Mi se topeşte ochiul în lacrămi, necurmat şi fără răgaz,
50pînăce Domnul va privi din cer şi va vedea.
51Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele.
52Cei ce mă urăsc fără temei, m'au gonit ca pe o pasăre.
53Voiau să-mi nimicească viaţa într'o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine.
54Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: ,,Sînt perdut!``
55Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
56Tu mi-ai auzit glasul: ,,Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.``
57În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: ,,Nu te teme!``
58Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!
59Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.
60Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.
61Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,
62cuvîntările protivnicilor mei, şi planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea.
63Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură.
64Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mînilor lor!
65Împetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!
66Urmăreşte -i, în mînia Ta, şi şterge -i de supt ceruri, Doamne!``
