1Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele,
2dacă vei lua aminte la înţelepciune, şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere;
3dacă vei cere înţelepciune, şi dacă te vei ruga pentru pricepere,
4dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară,
5atunci vei înţelege frica de Domnul, şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.
6Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.
7El dă izbîndă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie.
8Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui.
9Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile cari duc la bine.
10Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău;
11chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi,
12ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvîntări stricate;
13de ceice părăsesc cărările adevărate, ca să umble pe drumuri întunecoase;
14cari se bucură să facă răul, şi îşi pun plăcerea în răutate,
15cari umblă pe cărări strîmbe, şi apucă pe drumuri sucite;
16ca să te scape şi de nevasta altuia, de străina, care întrebuinţează vorbe ademenitoare,
17care părăseşte pe bărbatul tinereţei ei, şi uită legămîntul Dumnezeului ei.
18Căci casa ei pogoară la moarte, şi drumul ei duce la cei morţi:
19niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce, şi nu mai găseşte cărările vieţii.
20De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine, şi să ţii cărările celor neprihăniţi!
21Căci oamenii fără prihană vor locui ţara, şi oamenii neîntinaţi vor rămînea în ea;
22dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară, şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.
