1Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,
2ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.
3Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;
4dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.
5Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.
6Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.
7Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:
8depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,
9ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;
10ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;
11ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,
12şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?
13Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?
14Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``
15Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.
16Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?
17Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.
18Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.
19Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!
20Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?
21Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.
22Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.
23El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.
