1Nu strigă înţelepciunea, şi nu-şi înalţă priceperea glasul?
2Ea se aşează sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspîntii,
3şi strigă lîngă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:
4,,Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
5Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă nebunilor!
6Asculaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.
7Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!
8Toate cuvintele gurii mele sînt drepte, n'au nimic neadevărat nici sucit în ele.
9Toate sînt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru ceice au găsit ştiinţa.
10Primiţi mai de grabă învăţăturile mele decît argintul, şi mai de grabă ştiinţa de cît aurul scump.
11Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult de cît mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.
12Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.
13Frica de Domnul este urîrea răului; trufia şi mîndria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu.
14Dela mine vine sfatul şi izbînda, eu sînt priceperea, a mea este puterea.
15Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voivozii porunci drepte.
16Prin mine cîrmuiesc dregătorii, şi mai marii, toţi judecătorii pămîntului.
17Eu iubesc pe ceice mă iubesc, şi cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc.
18Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.
19Rodul meu este mai bun decît aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.
20Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
21ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu visteriile.
22Domnul m'a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23Eu am fost aşezată din vecinicie, înainte de orice început, înainte de a fi pămîntul.
24Am fost născută cînd încă nu erau adîncuri, nici izvoare încărcate cu ape;
25am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,
26cînd nu era încă nici pămîntul, nici cîmpiile, nici cea dintîi fărîmă din pulberea lumii.
27Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; cînd a tras o zare pe faţa adîncului,
28cînd a pironit norii sus, şi cînd au ţîşnit cu putere izvoarele adîncului,
29cînd a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, cînd a pus temeliile pămîntului,
30eu eram meşterul Lui, la lucru lîngă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucînd neîncetat înaintea Lui,
31jucînd pe rotocolul pămîntului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.
32Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de ceice păzesc căile mele!
33Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.
34Ferice de omul care m'ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, şi păzeşte pragul uşii mele.
35Căci celce mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului.
36Dar celce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea.
