Psalmul 1 stabilește tonul pentru restul cărții Psalmilor prin contrastarea a două căi: calea celor drepți și calea celor răi. Psalmul începe prin a descrie fericirea celor care meditează la legea lui Dumnezeu zi și noapte, asemănându-i cu copaci plantați lângă izvoare de apă care dau rod în vreme potrivită. În contrast, cei răi sunt înfățișați ca pleava purtată de vânt, lipsiți de o fundație solidă și sortiți pieirii.
1Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!
2Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
Psalmii 1:3 - El este ca un pom sădit lîngă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfîrşit.
3El este ca un pom sădit lîngă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfîrşit.
Psalmii 1:4 - Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sînt ca pleava, pe care o spulberă vîntul.
4Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sînt ca pleava, pe care o spulberă vîntul.
5Deaceea cei rău nu pot ţinea capul sus în judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
Psalmii 1:6 - Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.
6Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.
