Psalmul 119 este cel mai lung capitol din Biblie și este în întregime dedicat exaltării Cuvântului lui Dumnezeu. Este un poem acrostic, fiecare secțiune de opt versete începând cu o literă a alfabetului ebraic. Psalmistul își exprimă dragostea pentru poruncile, statutele, învățăturile și promisiunile lui Dumnezeu, declarând natura lor eternă, precum și capacitatea lor de a oferi înțelepciune, îndrumare și mântuire celor care le urmează.
1Ferice de cei fără prihană în calea lor, cari umblă întotdeauna după Legea Domnului!
2Ferice de ceice păzesc poruncile Lui, cari -L caută din toată inima lor,
3cari nu săvîrşesc nicio nelegiuire, şi umblă în căile Lui!
4Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfinţenie.
5O, de ar ţinti căile mele la păzirea orînduirilor Tale!
6Atunci nu voi roşi de ruşine, la vederea tuturor poruncilor Tale!
7Te voi lăuda cu inimă neprihănită, cînd voi învăţa legile dreptăţii Tale.
8Vreau să păzesc orînduirile Tale: nu mă părăsi de tot!
9Cum îşi va ţinea tînărul curată cărarea? Îndreptîndu-se după Cuvîntul Tău.
10Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat dela poruncile Tale.
11Strîng Cuvîntul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!
12Binecuvîntat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orînduirile Tale!
13Cu buzele mele vestesc toate hotărîrile gurii Tale.
14Cînd urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc'aş avea toate comorile.
15Mă gîndesc adînc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am supt ochi.
16Mă desfătez în orînduirile Tale, şi nu uit Cuvîntul Tău.
17Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvîntul Tău!
18Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!
19Sînt un străin pe pămînt: nu-mi ascunde poruncile Tale!
20Totdeauna mi se topeşte sufletul de dor după legile tale.
21Tu mustri pe cei îngîmfaţi, pe blestemaţii aceştia, cari se rătăcesc de la poruncile Tale.
22Ridică de peste mine ocara şi dispreţul! Căci păzesc învăţăturile Tale.
23Să tot stea voevozii şi să vorbească împotriva mea: robul tău cugetă adînc la orînduirile Tale.
24Învăţăturile Tale sînt desfătarea mea şi sfătuitorii mei.
25Sufletul meu este lipit de ţărînă: înviorează-mă, după făgăduinţa Ta!
26Eu îmi istorisesc căile, şi Tu mă asculţi: învaţă-mă orînduirile Tale!
27Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate.
28Îmi plînge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvîntul Tău!
29Depărtează-mă de calea necredincioşiei către Tine, şi dă-mi îndurarea ta, ca să urmez Legea Ta!
30Aleg calea adevărului, pun legile Tale supt ochii mei.
31Mă ţin de învăţăturile Tale, Doamne, nu mă lăsa de ruşine!
32Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoţi inima la larg.
33Învaţă-mă, Doamne, calea orînduirilor Tale, ca s'o ţin pînă în sfîrşit!
34Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s'o ţin din toată inima mea!
35Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea.
36Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre cîştig!
37Abate-mi ochii dela vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta!
38Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine!
39Depărtează dela mine ocara de care mă tem! Căci judecăţile Tale sînt pline de bunătate.
40Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine!
41Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mîntuirea Ta, după făgăduinţa Ta!
42Şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte, căci mă încred în Cuvîntul Tău.
43Nu lua de tot din gura mea cuvîntul adevărului! Căci nădăjduiesc în judecăţile Tale.
44Voi păzi Legea Ta necurmat, totdeauna şi pe vecie.
45Voi umbla în loc larg, căci caut poruncile Tale.
46Voi vorbi despre învăţăturile Tale înaintea împăraţilor, şi nu-mi va roşi obrazul.
47Mă desfătez în poruncile Tale, căci le iubesc.
48Îmi întind mînile spre poruncile Tale, pe cari le iubesc, şi vreau să mă gîndesc adînc la orînduirile Tale.
49Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m'ai făcut să-mi pun nădejdea!
50Aceasta este mîngîierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăş viaţă.
51Nişte îngîmfaţi mi-aruncă batjocuri; totuş eu nu mă abat dela Legea Ta.
52Mă gîndesc la judecăţile Tale de odinioară, Doamne, şi mă mîngîi.
53M'apucă o mînie aprinsă la vederea celor răi, cari părăsesc Legea Ta.
54Orînduirile Tale sînt prilejul cîntărilor mele, în casa pribegiei mele.
55Noaptea îmi aduc aminte de Numele Tău, Doamne, şi păzesc Legea Ta.
56Aşa mi se cuvine, căci păzesc poruncile Tale.
57Partea mea, Doamne, o spun, este să păzesc cuvintele Tale.
58Te rog din toată inima mea: ai milă de mine, după făgăduinţa Ta!
59Mă gîndesc la căile mele, şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale.
60Mă grăbesc, şi nu preget să păzesc poruncile Tale.
61Cursele celor răi mă înconjoară, dar nu uit Legea Ta.
62Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte.
63Sînt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine, şi cu cei ce păzesc poruncile Tale.
64Pămîntul, Doamne, este plin de bunătatea Ta; învaţă-mă orînduirile Tale!
65Tu faci bine robului Tău, Doamne, după făgăduinţa Ta.
66Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale.
67Pînă ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvîntul Tău.
68Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orînduirile tale!
69Nişte îngîmfaţi urzesc neadevăruri împotriva mea; dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale.
70Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea: dar eu mă desfătez în Legea Ta.
71Este spre binele meu că m'ai smerit, ca să învăţ orînduirile Tale.
72Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decît o mie de lucruri de aur şi de argint.
73Mîinile Tale m'au făcut, şi m'au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăţ poruncile Tale!
74Cei ce se tem de Tine mă văd şi se bucură, căci nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.
75Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sînt drepte: din credincioşie m'ai smerit.
76Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mîngîierea, cum ai făgăduit robului Tău!
77Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea.
78Să fie înfruntaţi îngîmfaţii cari mă asupresc fără temei! Căci eu mă gîndesc adînc la poruncile Tale.
79Să se întoarcă la mine, cei ce se tem de Tine, şi cei ce cunosc învăţăturile Tale!
80Inima să-mi fie neîmpărţită în orînduirile Tale, ca să nu fiu dat de ruşine!
81Îmi tînjeşte sufletul după mîntuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
82Mi se topesc ochii după făgăduinţa Ta, şi zic: ,,Cînd mă vei mîngîia?``
83Căci am ajuns ca un burduf pus în fum; totuş nu uit orînduirile Tale.
84Care este numărul zilelor robului Tău? Cînd vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc?
85Nişte îngîmfaţi sapă gropi înaintea mea; nu lucrează după Legea ta.
86Toate poruncile tale nu sînt decît credincioşie; ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă!
87Gata, gata să mă doboare şi să mă prăpădească, dar eu nu părăsesc poruncile Tale.
88Înviorează-mă după bunătatea Ta, ca să păzesc învăţăturile gurii Tale!
89Cuvîntul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri.
90Credincioşia ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pămîntul, şi el rămîne tare.
91După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sînt supuse.
92Dacă n'ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea.
93Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi.
