Psalmul 12 vorbește despre starea societății în care cei răi prosperă și credincioșii sunt puțini. Psalmistul plânge predominanța minciunii și înșelăciunii, cerându-i lui Dumnezeu să-i elibereze pe cei asupriți și să aducă dreptate celor răi.
1(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe arfa cu opt coarde. Un psalm al lui David.) Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi, pier credincioşii dintre fiii oamenilor.
2Oamenii îşi spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri linguşitoare, vorbesc cu inimă prefăcută.
3Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare, limba care vorbeşte cu trufie,
4pe cei ce zic: ,,Sîntem tari cu limba noastră, căci buzele noastre sînt cu noi: cine ar putea să fie stăpîn peste noi?``
5,,Pentrucă cei nenorociţi sînt asupriţi şi pentrucă săracii gem, acum``, zice Domnul, ,,Mă scol, şi aduc mîntuire celor obijduiţi.``
Psalmii 12:6 - Cuvintele Domnului sînt cuvinte curate, un argint lămurit în cuptor de pămînt, şi curăţit de şapte ori. -
6Cuvintele Domnului sînt cuvinte curate, un argint lămurit în cuptor de pămînt, şi curăţit de şapte ori. -
7Tu, Doamne, îi vei păzi, şi -i vei apăra de neamul acesta pe vecie.
8Pretutindeni mişună cei răi, cînd domneşte ticăloşia printre fiii oamenilor.
