Psalmii 142
Un strigăt de ajutor
Psalmul 142 este o rugăciune de disperare și un strigăt de ajutor din partea unei persoane care se simte complet singură și copleșită. Psalmistul își vărsa inima în fața lui Dumnezeu, cerând izbăvire de dușmani și exprimând dependența sa totală de mila și credincioșia lui Dumnezeu.
1(O cîntare a lui David. O rugăciune făcută cînd era în peşteră.) Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul.
2Îmi vărs necazul înaintea Lui, şi-mi povestesc strîmtorarea înaintea Lui.
3Cînd îmi este mîhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.
4Aruncă-Ţi ochii la dreapta, şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaşte, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu -i pasă de sufletul meu.
5Doamne, către Tine strig, şi zic: ,,Tu eşti scăparea mea, partea mea de moştenire pe pămîntul celor vii.``
6Ia aminte la strigătele mele, căci sînt nenorocit de tot. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sînt mai tari decît mine.
7Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare, cînd îmi vei face bine.
Continuă cu Psalmii 143 în aplicație
Aplicația gratuită ține minte unde ai rămas și îți păstrează seria de lectură, așa că următorul capitol e la o atingere distanță.
