Psalmul 18 este o frumoasă expresie a recunoștinței lui David față de Dumnezeu pentru eliberarea sa de dușmani. Prin imagini vii și cuvinte pline de inimă, David Îi mulțumește lui Dumnezeu pentru faptul că a fost stânca sa, cetatea sa și mântuitorul său în vremuri de necaz. El își amintește de groaza pe care a trăit-o și de adâncurile disperării pe care le-a experimentat, dar își amintește și cum Dumnezeu l-a salvat și l-a adus într-un loc de siguranță și securitate.
1(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l -a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul. El a zis:) ,,Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
Psalmii 18:2 - Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!
2Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!
3Eu strig: ,Lăudat să fie Domnul!` şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.
4Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii;
5mă înfăşuraseră legăturile mormîntului, şi mă prinseseră laţurile morţii.
6Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.
7Atunci s'a sguduit pămîntul şi s'a cutremurat, temeliile munţilor s'au mişcat, şi s'au clătinat, pentru că El se mîniase.
8Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.
9A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.
10Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului.
11Întunerecul Şi -l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.
12Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.
13Domnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.
14A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i -a pus pe fugă.
15Atunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.
16El Şi -a întins mîna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; Ps. 144. 7.
17m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine.
18Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.
19El m'a scos la loc larg, şi m'a scăpat, pentrucă mă iubeşte.
20Domnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mînilor mele:
21căci am păzit căile Domnului, şi n'am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
22Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.
23Am fost fără vină faţă de El, şi m'am păzit de fărădelegea mea.
24Deaceea, Domnul mi -a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui.
25Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;
26cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.
27Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.
