1La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.
2În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de ruşine, ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine!
3Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine: ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei.
4Arată-mi, Doamne, căile Tale, şi învaţă-mă cărările Tale.
5Povăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mîntuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!
6Adu-Ţi aminte, Doamne, de îndurarea şi bunătatea Ta; căci sînt vecinice.
7Nu-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţa mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ţi aminte de mine, după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!
8Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea.
9El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.
10Toate cărările Domnului sînt îndurare şi credincioşie, pentru cei ce păzesc legămîntul şi poruncile Lui.
11Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este!
12Cine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s'o aleagă.
13El va locui în fericire, şi sămînţa lui va stăpîni ţara.
14Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legămîntul făcut cu El le dă învăţătură.
15Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laţ.
16Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sînt părăsit şi nenorocit.
17Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu!
18Uită-Te la ticăloşia şi truda mea, şi iartă-mi toate păcatele mele.
19Vezi cît de mulţi sînt vrăjmaşii mei, şi cu ce ură mare mă urmăresc.
20Păzeşte-mi sufletul, şi scapă-mă! Nu mă lăsa să fiu dat de ruşine cînd mă încred în Tine!
21Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea, cînd îmi pun nădejdea în Tine!
22Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.
