Citiți capitolul complet
Cîtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
Ferice de omul, căruia nu -i ţine în seamă Domnul nelegiuirea, şi în duhul căruia nu este viclenie!
Căci zi şi noapte mîna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pămîntul de seceta verii.
