1(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi ,,Crinii``. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa.
2Mă afund în noroi, şi nu mă pot ţinea; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.
3Nu mai pot strigînd, mi se usucă gîtlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.
4Cei ce mă urăsc fără temei, sînt mai mulţi decît perii capului meu; ce puternici sînt ceice vor să mă peardă, ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmaşi; trebuie să dau înapoi ce n'am furat.
5Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-Ţi sînt ascunse.
6Să nu rămînă de ruşine, din pricina mea, ceice nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor! Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, ceice Te caută, Dumnezeul lui Israel!
7Căci pentru Tine port eu ocara, şi îmi acopere faţa ruşinea.
8Am ajuns un străin pentru fraţii mei, şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.
9Căci rîvna Casei Tale mă mănîncă şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.
10Plîng şi postesc, şi ei mă ocărăsc.
11Mă îmbrac cu sac, şi ei mă batjocoresc.
12Ceice stau la poartă vorbesc de mine, şi ceice beau băuturi tari mă pun în cîntece.
13Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!
14Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie!
15Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adîncul, şi să nu se închidă groapa peste mine!
16Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine,
17şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău! Căci sînt în necaz: grăbeşte de m'ascultă!
18Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte -l! Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!
19Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi protivnicii mei sînt înaintea Ta.
20Ocara îmi rupe inima, şi sînt bolnav; aştept să -i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mîngîietori, şi nu găsesc niciunul.
21Ei îmi pun fiere în mîncare, şi, cînd mi -e sete, îmi dau să beau oţet.
22Să li se prefacă masa într'o cursă, şi liniştea într'un laţ!
23Să li se întunece ochii, şi să nu mai vadă, şi clatină-le mereu coapsele!
24Varsă-Ţi mînia peste ei, şi să -i atingă urgia Ta aprinsă!
25Pustie să le rămînă locuinţa, şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
26Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.
27Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, şi să n'aibă parte de îndurarea Ta!
28Să fie şterşi din cartea vieţii, şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!
29Eu sînt nenorocit şi sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!
30Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cîntări, şi prin laude Îl voi preamări.
31Lucrul acesta este mai plăcut Domnului, decît un viţel cu coarne şi copite!
32Nenorociţii văd lucrul acesta şi se bucură; voi, cari căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!
33Căci Domnul ascultă pe cei săraci, şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război.
34Să -L laude cerurile şi pămîntul, mările şi tot ce mişună în ele!
35Căci Dumnezeu va mîntui Sionul, şi va zidi cetăţile lui Iuda; ele vor fi locuite şi luate în stăpînire;
36sămînţa robilor Lui le va moşteni, şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.
