1(O cîntare. Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea, şi nu Te odihni, Dumnezeule!
2Căci iată că vrăjmaşii Tăi se frămîntă, şi ceice Te urăsc înalţă capul.
3Fac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău, şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine.
4,,Veniţi``, zic ei, ,,să -i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!``
5Se strîng toţi cu o inimă, fac un legămînt împotriva Ta:
6corturile lui Edom şi Ismaeliţii, Moabul şi Hagareniţii,
7Ghebal, Amon, Amalec, Filistenii cu locuitorii Tirului.
8Asiria se uneşte şi ea cu ei, şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot. -(Oprire).
9Fă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pîrîul Chison,
10cari au fost nimiciţi la En-Dor, şi au ajuns un gunoi pentru îngrăşarea pămîntului.
11Căpeteniile lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb, şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna!
12Căci ei zic: ,,Să punem mîna pe locuinţele lui Dumnezeu!``
13Dumnezeule, fă -i ca vîrtejul de praf, ca paiul luat de vînt,
14Ca focul care arde pădurea, şi ca flacăra, care aprinde munţii!
15Urmăreşte -i astfel cu furtuna Ta, şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta!
16Acopere-le faţa de ruşine, ca să caute Numele Tău, Doamne!
17Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să le roşească obrazul de ruşine şi să piară!
18Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu eşti Cel Prea Înalt pe tot pămîntul;
