Psalmul 92 este o cântare de laudă și mulțumire adresată lui Dumnezeu pentru credincioșia și bunătatea Sa. Psalmistul Îl înalță pe Domnul pentru toate lucrările Sale, exprimând bucurie și mulțumire pentru minunile pe care Dumnezeu le-a făcut. Psalmistul recunoaște, de asemenea, căderea celor răi și triumful celor drepți, declarând că cei care sunt sădiți în casa lui Dumnezeu vor înflori și vor da rod, chiar și la bătrânețe. Psalmul se încheie cu un îndemn de a-l lăuda pe Domnul pentru dreptatea și iubirea Sa credincioasă.
1(Un psalm. O cîntare pentru ziua Sabatului.) Frumos este să lăudăm pe Domnul, şi să mărim Numele Tău, Prea Înalte,
2să vestim dimineaţa bunătatea Ta, şi noaptea credincioşia Ta,
3cu instrumentul cu zece coarde şi cu alăuta, în sunetele arfei.
4Căci Tu mă înveşeleşti cu lucrările Tale, Doamne, şi eu cînt de veselie, cînd văd lucrarea mînilor Tale.
5Cît de mari sînt lucrările Tale, Doamne, şi cît de adînci sînt gîndurile Tale!
6Omul prost nu cunoaşte lucrul acesta, şi cel nebun nu ia seama la el.
7Dacă cei răi înverzesc ca iarba, şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie.
