1Doamne, Dumnezeul răzbunărilor, Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te!
2Scoală-Te, Judecătorul pămîntului, şi răsplăteşte celor mîndri după faptele lor!
3Pînă cînd vor birui cei răi, Doamne, pînă cînd vor birui cei răi?
4Ei ţin cuvîntări puternice, vorbesc cu trufie, şi toţi cei ce fac răul se fălesc.
5Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne, şi asupresc moştenirea Ta.
6Junghie pe văduvă şi pe străin, ucid pe orfani,
7şi zic: ,,Nu vede Domnul, şi Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!``
8Totuş, învăţaţi-vă minte, oameni fără minte! Cînd vă veţi înţelepţi, nebunilor?
9Cel ce a sădit urechea, s'ar putea să n'audă? Cel ce a întocmit ochiul, s'ar putea să nu vadă?
10Cel ce pedepseşte neamurile, s'ar putea să nu pedepsească, El, care a dat omului pricepere?
11Domnul cunoaşte gîndurile omului: ştie că sînt deşerte.
12Ferice de omul, pe care -l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care -l înveţi din Legea Ta,
13ca să -l linişteşti în zilele nenorocirii, pînă se va săpa groapa celui rău!
14Căci Domnul nu lasă pe poporul Său, şi nu-Şi părăseşte moştenirea.
15Ci se va face odată judecata după dreptate, şi toţi cei cu inima curată o vor găsi bună.
16Cine mă va ajuta împotriva celor răi? Cine mă va sprijini împotriva celor ce fac răul?
17De n'ar fi Domnul ajutorul meu, cît de curînd ar fi sufletul meu în tăcerea morţii!
18Oridecîte ori zic: ,,Mi se clatină piciorul!`` bunătatea Ta, Doamne, mă sprijineşte totdeauna.
19Cînd gînduri negre se frămîntă cu grămada înlăuntrul meu, mîngîierile Tale îmi înviorează sufletul.
20Te vor pune cei răi să şezi pe scaunul lor de domnie, ei cari pregătesc nenorocirea la adăpostul legii?
21Ei se strîng împotriva vieţii celui neprihănit, şi osîndesc sînge nevinovat.
22Dar Domnul este turnul meu de scăpare, Dumnezeul meu este stînca mea de adăpost.
23El va face să cadă asupra lor nelegiuirea, El îi va nimici prin răutatea lor; Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.
