1Cîntarea cîntărilor, făcută de Solomon.
2Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate desmierdările tale sînt mai bune de cît vinul,
3mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată. De aceea te iubesc pe tine fetele!
4Trage-mă după tine! Şi haidem să alergăm! Împăratul mă duce în odăile lui... Ne vom veseli şi ne vom bucura de tine; vom lăuda desmierdările tale mai mult de cît vinul! Pe drept eşti iubit.
5Sînt neagră, dar sînt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sînt corturile Chedarului, şi cum sînt covoarele lui Solomon.
6Nu vă uitaţi că sînt aşa de negricioasă, căci m'a ars soarele. Fiii mamei mele s'au mîniat pe mine, şi m'au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseţii mele n'am păzit -o.
7Spune-mi tu, pe care te iubeşte inima mea, unde îţi paşti oile, unde te odihneşti la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarăşilor tăi? -
8Dacă nu ştii, o tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieşi pe urmele oilor, şi paşte-ţi iezii lîngă colibele păstorilor.
9Cu iapa înhămată la carăle lui Faraon, te asemăn eu pe tine, scumpa mea.
10Ce frumoşi îţi sînt obrajii în mijlocul lănţişoarelor dela gît, şi ce frumos îţi este gîtul în mijlocul şirurilor de mărgăritare!
11Îţi vom face deci lănţişoare de aur, cu stropituri de argint. -
12Cît stă împăratul la masa lui, nardul meu îşi răspîndeşte mirosul.
13Prea iubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir, care se odihneşte între ţîţele mele.
14Prea iubitul meu este pentru mine un strugure de măliniţă, din viile din En-Ghedi. -
15Ce frumoasă eşti, iubito, uite ce frumoasă eşti, cu ochii tăi de porumbiţă! -
16Ce frumos eşti, prea iubitule, ce plăcut eşti! Verdeaţa este patul nostru! -
17Cedrii sînt grinzile caselor noastre, şi chiparoşii sînt pardoselele noastre. -
