2 Cronici 36:14
“Toate căpeteniile preoţilor şi poporul au înmulţit şi ei fărădelegile, după toate urîciunile neamurilor; şi au pîngărit Casa Domnului, pe care o sfinţise El în Ierusalim.”
Context: 2 Cronici 36
12El a făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului său; şi nu s'a smerit înaintea proorocului Ieremia, care -i vorbea din partea Domnului.
13S'a răsculat chiar împotriva împăratului Nebucadneţar, care -l pusese să jure pe Numele lui Dumnezeu. Şi -a înţepenit grumazul şi şi -a învîrtoşat inima, pînă acolo încît nu s'a întors la Domnul, Dumnezeul lui Israel.
14Toate căpeteniile preoţilor şi poporul au înmulţit şi ei fărădelegile, după toate urîciunile neamurilor; şi au pîngărit Casa Domnului, pe care o sfinţise El în Ierusalim.
15Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, a dat din vreme trimişilor Săi însărcinarea să -i înştiinţeze, căci voia să cruţe pe poporul Său şi locaşul Său.
16Dar ei şi-au bătut joc de trimeşii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele, şi au rîs de proorocii Lui, pînă cînd mînia Domnului împotriva poporului Său a ajuns fără leac.
Despre 2 Cronici 36: Anii Finali ai lui Iuda și Exilul
Capitolul povestește declinul tragic al lui Iuda, marcat de idolatrie, neascultare și cucerirea babiloniană, care a condus la exilul poporului.
Comentariu
2 Cronici 36 este un capitol care reia istoria regilor din Iuda, începând de la timpul regelui Iosia până la exilul babilonian. Începe cu domnia regelui Iosia, care a fost un rege drept care căuta să restaureze închinarea Domnului în Iuda. El a fost succedat de fiul său Ioahaz, care a fost detronat de faraonul Neco și înlocuit cu fratele său, Iehoiachim. Iehoiachim a fost un rege rău care a refuzat să asculte avertismentele profeților și a continuat să ducă Iuda în idolatrie și rebeliune împotriva lui Dumnezeu.
Capitolul relatează apoi domnia lui Iehoiachin, care avea doar optsprezece ani când a devenit rege. Și el a fost rău și a refuzat să asculte avertismentele profeților. Ca rezultat, Dumnezeu a permis babilonenilor să cucerească Iuda și să-l ia pe Iehoiachin în exil. Capitolul se încheie cu domnia lui Zedechia, care a fost numit rege de babilonieni. Și el a fost rău și a refuzat să asculte avertismentele profeților, iar ca rezultat, Dumnezeu a permis babilonenilor să cucerească Iuda și să-l ia pe Zedechia în exil.