Cartea Exodului este a doua carte a Bibliei ebraice și a Vechiului Testament creștin. Ea povestește despre israeliți, care se trag din Abraham, Isaac și Iacov, și despre sclavia lor în
Egipt. Cartea începe cu povestea lui
Moise, care a fost ales de
Dumnezeu să îi conducă pe israeliți din sclavie. Cu ajutorul lui Aaron, fratele său, și a diverselor minuni,
Moise se confruntă cu
Faraon, stăpânul Egiptului, și îi cere să elibereze israeliții.
Faraon refuză, iar
Dumnezeu trimite zece plăgi asupra egiptenilor pentru a-l convinge pe
Faraon să-i lase pe israeliți să plece. În cele din urmă,
Faraon este de acord, iar israeliții părăsesc Egiptul într-un exod masiv cunoscut sub numele de Exod. Cartea mai cuprinde și povestea celor Zece Porunci, care le-au fost date israeliților de către
Dumnezeu la Muntele
Sinai. Aceste porunci includ instrucțiuni despre cum să-L închine pe
Dumnezeu, cum să trateze ceilalți și cum să trăiască o viață dreaptă.