Galateni 2:1
“După patrusprezece ani, m'am suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba; şi am luat cu mine şi pe Tit.”
Context: Galateni 2
1După patrusprezece ani, m'am suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba; şi am luat cu mine şi pe Tit.
2M'am suit, în urma unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia, pe care o propovăduiesc eu între Neamuri, în deosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zădar.
3Nici chiar Tit, care era cu mine, măcar că era Grec, n'a fost silit să se taie împrejur,
Despre Galateni 2: Justificare prin credință
Paul relatează confruntarea sa cu Petru cu privire la problema convertiților neevrei fiind obligați să urmeze obiceiuri evreiești. Paul argumentează că justificarea se face prin credință, nu prin fapte ale legii.
Comentariu
Capitolul 2 al cărții Galateni este un capitol puternic care vorbește despre importanța credinței în Isus Hristos și despre libertatea care rezultă din aceasta. Pavel scrie către galateni pentru a le reaminti adevărul Evangheliei și pentru a-i avertiza împotriva învățăturilor false ale iudaizatorilor. El începe prin a-și reaminti călătoria sa la Ierusalim pentru a se întâlni cu apostolii și a discuta Evanghelia cu ei. El subliniază că nu căuta aprobarea lor, ci mai degrabă căuta să se asigure că Evanghelia pe care o propovăduia era în acord cu Evanghelia pe care apostolii o predau.
Apoi, Pavel explică că Evanghelia pe care o propovăduia nu se baza pe faptele Legii, ci mai degrabă pe credința în Isus Hristos. El subliniază că justificarea vine prin credința în Isus Hristos și nu prin faptele Legii. De asemenea, explică că Legea a fost dată să ne arate păcatul nostru și să ne conducă către Hristos, nu să fie un mijloc de mântuire.