Geneza 13:12
“Avram a locuit în ţara Canaan, iar Lot a locuit în cetăţile din Cîmpie, şi şi -a întins corturile pînă la Sodoma.”
Context: Geneza 13
10Lot şi -a ridicat ochii, şi a văzut că toată Cîmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma şi Gomora, pînă la Ţoar, era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului.
11Lot şi -a ales toată Cîmpia Iordanului, şi a mers spre răsărit. Astfel s'au despărţit ei unul de altul.
12Avram a locuit în ţara Canaan, iar Lot a locuit în cetăţile din Cîmpie, şi şi -a întins corturile pînă la Sodoma.
13Oamenii din Sodoma erau răi, şi afară din cale de păcătoşi împotriva Domnului.
14Domnul a zis lui Avram, după ce s'a despărţit Lot de el: ,,Ridică-ţi ochii, şi, din locul în care eşti, priveşte spre mează noapte şi spre mează zi, spre răsărit şi spre apus;
Despre Geneza 13: Avraam şi Lot se despart.

Abram și nepotul său Lot au multe posesiuni și se ceartă din cauza pământului. Lot alege să meargă în Valea Iordanului, în timp ce Abram rămâne în țara Canaanului.
Comentariu
Comentariu:
Geneza 13 este un capitol care se concentrează pe relația dintre Abram și Lot. După ce averea lor mare a crescut, pământul nu a fost în stare să-i susțină pe amândoi, așa că Abram i-a oferit lui Lot alegerea asupra pământului pe care și-l dorea. Lot a ales pământul Văii Iordanului, care era bine udat și luxuriant, în timp ce Abram a ales pământul Canaanului, care era uscat și steril. Acest capitol servește ca o amintire a importanței umilinței și dăruirii de sine. Abram a fost dispus să renunțe la pământul mai bun pentru Lot, arătându-și disponibilitatea de a pune pe alții înaintea sa. Aceasta este o lecție de la care toți putem învăța ceva. Credința lui Abram în Dumnezeu a fost de asemenea evidentă în acest capitol, deoarece a avut încredere că Dumnezeu va avea grijă de el chiar și în pământul uscat al Canaanului. Acesta este un avertisment că Dumnezeu ne va oferi întotdeauna, indiferent de circumstanțele noastre. În ansamblu, Geneza 13 este un capitol care ne învață importanța umilinței, dăruirii de sine și a credinței în Dumnezeu.