Geneza 8:12
“A mai aşteptat alte şapte zile; şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s'a mai întors la el.”
Context: Geneza 8
10A mai aşteptat alte şapte zile, şi iarăş a dat drumul porumbelului din corabie.
11Porumbelul s'a întors la el spre seară; şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curînd. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pămînt.
12A mai aşteptat alte şapte zile; şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s'a mai întors la el.
13În anul şase sute unu, în luna întîi, în ziua întîi a lunii, apele secaseră pe pămînt. Noe a ridicat învelitoarea corăbiei: s'a uitat, şi iată că faţa pămîntului se uscase.
14În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pămîntul era uscat de tot.
Despre Geneza 8: Inundația se retrage
După cele patruzeci de zile de ploaie, apele s-au retras și corabia s-a așezat pe un munte. Dumnezeu a făcut o promisiune de a nu mai inunda pământul și a dat curcubeul ca semn al promisiunii Sale.
Comentariu
Capitolul 8 din Geneza vorbește despre credincioșia și milostivirea lui Dumnezeu. După Marele Potop, Dumnezeu îi aduce aminte de Noe și familia sa și trimite un vânt pentru a usca apele. Apoi, poruncește păsărilor să părăsească arca și apelor să se retragă. După ce apele s-au retras, Dumnezeu face un legământ cu Noe și urmașii săi, promițând să nu mai distrugă pământul cu un potop. Aceasta este o puternică mărturie a credincioșiei și milostivirii lui Dumnezeu. El își aduce aminte de poporul său și își ține promisiunile.
De asemenea, Dumnezeu își arată milostivirea în acest capitol oferind o jertfă pentru Noe și familia sa. El le poruncește să aducă o jertfă arsă Lui, iar în schimb, Dumnezeu promite să nu mai blesteme niciodată pământul din cauza păcatului omului. Aceasta este o frumoasă mărturie a milostivirii și harului lui Dumnezeu.