Evrei 12:26
“al cărui glas a clătinat atunci pămîntul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: ,,Voi mai clătina încăodată nu numai pămîntul, ci şi cerul``.”
Context: Evrei 12
24de Isus, Mijlocitorul legămîntului celui nou, şi de sîngele stropirii, care vorbeşte mai bine decît sîngele lui Abel.
25Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n'au scăpat ceice n'au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pămînt, cu atît mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem dela Cel ce vorbeşte din ceruri,
26al cărui glas a clătinat atunci pămîntul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: ,,Voi mai clătina încăodată nu numai pămîntul, ci şi cerul``.
27Cuvintele acestea ,,încă odată`` arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămînă lucrurile cari nu se clatină.
28Fiindcă am primit dar o împărăţie, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţămitori, şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică;
Despre Evrei 12: Participarea la cursa credinței
Acest capitol încurajează cititorii să alerge cursa credinței cu perseverență, concentrându-se pe Isus și pe exemplul Său de rezistență. Autorul subliniază, de asemenea, importanța sfințeniei și păcii în viața creștină.
Comentariu
Evrei 12 este un capitol puternic care vorbește despre puterea credinței și perseverenței. Începe prin a ne reaminti de marea nor de martori care au mers înaintea noastră, și ne încurajează să alergăm cursa credinței cu răbdare. Autorul vorbește apoi despre disciplina lui Dumnezeu, care este menită să ne aducă înapoi la El și să ne ajute să creștem în credință. Apoi vorbește despre bucuria care vine din credința noastră, și cum aceasta este o sursă de putere și speranță.
Autorul vorbește apoi despre importanța smereniei și ascultării, și cum este necesar să fim capabili să primim harul lui Dumnezeu. Apoi vorbește despre importanța de a privi la Isus, autorul și desăvârșitorul credinței noastre, și cum El este exemplul suprem al credinței și ascultării. Apoi vorbește despre importanța de a nu ne împuțina în credința noastră, și de necesitatea de a rămâne statornici în credința noastră.