1Iov a luat cuvîntul şi a zis:
2,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.
3Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.
4Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?
5Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.
6Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:
7Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?
8Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.
9În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.
10Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.
11Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.
12Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.
13Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.
14Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.
15Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?
16Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -
17dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,
18să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?
19Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;
20el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.
21Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?
22Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?
23Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,
24cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.
25Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,
26şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.
27Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.
28Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`
29Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?
30Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.
31Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?
32Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.
33Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.
34Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``
