1Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:
2,,Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înţeleptul nu-şi foloseşte de cît lui.
3Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vre un folos? Şi dacă trăieşti fără vină, ce va cîştiga El?
4Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare, şi intră la judecată cu tine?
5Nu -i mare răutatea ta? Şi fărădelegile tale fără număr?
6Luai fără pricină zăloage dela fraţii tăi, lăsai fără haine pe cei goi.
7Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pîne omului flămînd.
8Ţara era a ta, fiindcă erai mai tare, te aşezai în ea, fiindcă erai cu vază.
9Dădeai afară pe văduve cu mînile goale, şi braţele orfanilor le frîngeai.
10Pentru aceea eşti înconjurat de curse, şi te -a apucat groaza dintr'o dată.
11Nu vezi dar acest întunerec, aceste ape multe cari te năpădesc?
12Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Priveşte vîrful stelelor, ce înalt este!
13Şi tu zici: ,Ce ştie Dumnezeu? Poate să judece El prin întunerecul de nori?
14Îl înfăşoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abea dacă o străbate!`
15Ce! vrei s'apuci pe calea străveche, pe care au urmat -o cei nelegiuiţi,
16cari au fost luaţi înainte de vreme, şi au ţinut cît ţine un pîrîu care se scurge?
17Ei ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi! Ce ne poate face Cel Atot puternic?`
18Şi totuş Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. -Departe de mine sfatul celor răi! -
19Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura, cel nevinovat va rîde de ei
20şi va zice: ,Iată pe protivnicii noştri nimiciţi! Iată-le bogăţiile arse de foc!`
21Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăş de fericire.
22Primeşte învăţătură din gura Lui, şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui.
23Vei fi aşezat iarăş la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atot puternic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.
24Aruncă dar aurul în ţărînă, aruncă aurul din Ofir în prundul pîraielor!
25Şi atunci Cel Atot puternic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta.
26Atunci Cel Atot puternic va fi desfătarea ta, şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.
27Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele.
28Pe ce vei pune mîna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina.
29Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi.
30El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat, care îşi va datora scăparea curăţiei mînilor tale.``
