1(Un psalm al lui David.) Nu te mînia pe cei răi, şi nu te uita cu jind la ceice fac răul;
2căci sînt cosiţi iute ca iarba, şi se vestejesc ca verdeaţa.
3Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.
4Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.
5Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra,
6El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amează.
7Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El. Nu te mînia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul, care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.
8Lasă mînia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.
9Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpîni ţara.
10Încă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, şi nu va mai fi.
11Cei blînzi moştenesc ţara, şi au belşug de pace.
12Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit, şi scrîşneşte din dinţi împotriva lui.
13Domnul rîde de cel rău, căci vede că -i vine şi lui ziua.
14Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul, ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac, ca să junghie pe cei cu inima neprihănită.
15Dar sabia lor intră în însăş inima lor, şi li se sfărîmă arcurile.
16Mai mult face puţinul celui neprihănit, decît belşugul multor răi.
17Căci braţele celui rău vor fi zdrobite, dar Domnul sprijineşte pe cei neprihăniţi.
18Domnul cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi; şi moştenirea lor ţine pe vecie.
19Ei nu rămîn de ruşine în ziua nenorocirii, ci au de ajuns în zilele de foamete.
20Dar cei răi pier, şi vrăjmaşii Domnului sînt ca cele mai frumoase păşune: pier, pier ca fumul.
21Cel rău ia cu împrumut, şi nu dă înapoi; dar cel neprihănit este milos, şi dă.
22Căci cei binecuvîntaţi de Domnul stăpînesc ţara, dar cei blestemaţi de El sînt nimiciţi.
23Domnul întăreşte paşii omului, cînd Îi place calea lui;
24dacă se întîmplă să cadă, nu este doborît de tot, căci Domnul îl apucă de mînă.
25Am fost tînăr, şi am îmbătrînit, dar n'am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pînea.
26Ci el totdeauna este milos, şi dă cu împrumut; şi urmaşii lui sînt binecuvîntaţi.
27Depărtează-te de rău, fă binele, şi vei dăinui pe vecie.
28Căci Domnul iubeşte dreptatea, şi nu părăseşte pe credincioşii Lui. Totdeauna ei sînt supt paza Lui, dar sămînţa celor răi este nimicită.
29Cei neprihăniţi vor stăpîni ţara, şi vor locui în ea pe vecie.
30Gura celui neprihănit vesteşte înţelepciunea, şi limba lui trîmbiţează dreptatea.
31Legea Dumnezeului său este în inima lui; şi nu i se clatină paşii.
32Cel rău pîndeşte pe cel neprihănit, şi caută să -l omoare.
33Dar Domnul nu -l lasă în mînile lui, şi nu -l osîndeşte cînd vine la judecată.
34Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa ca să stăpîneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi.
35Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde.
36Dar cînd am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.
37Uită-te bine la cel fără prihană, şi priveşte pe cel fără vicleşug; căci omul de pace are parte de moştenitori.
38Dar cei răzvrătiţi sînt nimiciţi cu toţii, sămînţa celor răi este prăpădită.
39Scăparea celor neprihăniţi vine dela Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului.
40Domnul îi ajută şi -i izbăveşte; îi izbăveşte de cei răi şi -i scapă, pentrucă se încred în El.
