1(Un psalm al lui David. Spre aducere aminte.) Doamne, nu mă mustra în mînia Ta, şi nu mă pedepsi în urgia Ta.
2Căci săgeţile Tale s'au înfipt în mine, şi mîna Ta apasă asupra mea.
3N'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mîniei Tale; nu mai este nici o vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu.
4Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sînt prea grele pentru mine.
5Rănile mele miroasă greu şi sînt pline de coptură, în urma nebuniei mele.
6Sînt gîrbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare.
7Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele, şi n'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.
8Sînt fără putere, zdrobit cu desăvîrşire; turburarea inimii mele mă face să gem.
9Doamne, toate dorinţele mele sînt înaintea Ta, şi suspinurile mele nu-Ţi sînt ascunse.
10Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte, şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine.
11Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea, şi rudele mele stau de o parte.
12Ceice vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele; ceice-mi caută nenorocirea, spun răutăţi, şi toată ziua urzesc la înşelătorii.
13Iar eu sînt ca un surd, n'aud; sînt ca un mut, care nu deschide gura.
14Sînt ca un om, care n'aude, şi în gura căruia nu este niciun răspuns.
15Doamne, în Tine nădăjduiesc; Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule!
16Căci zic: ,,Nu îngădui să se bucure vrăjmaşii mei de mine, şi să se fudulească împotriva mea, cînd mi se clatină piciorul!``
17Căci sînt aproape să cad, şi durerea mea este totdeauna înaintea mea.
18Îmi mărturisesc fărădelegea, mă doare de păcatul meu.
19Dar vrăjmaşii mei sînt plini de viaţă şi plini de putere; ceice mă urăsc fără temei, sînt mulţi la număr.
20Ei îmi întorc rău pentru bine, îmi sînt potrivnici, pentrucă eu urmăresc binele.
21Nu mă părăsi, Doamne! Dumnezeule, nu Te depărta de mine!
22Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mîntuirea mea!
