Psalm 78 relatează istoria lui Israel și cum Dumnezeu S-a dovedit credincios în ciuda neascultării continue a lor. Subliniază importanța transmiterii cunoștinței credincioșiei lui Dumnezeu către generațiile viitoare.
1(O cîntare a lui Asaf.) Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!
2Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.
3Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,
4nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui, şi minunile pe cari le -a făcut.
5El a pus o mărturie în Iacov, a dat o lege în Israel, şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii,
6ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii cari se vor naşte, şi cari, cînd se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;
7pentruca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui.
8Să nu fie, ca părinţii lor, un neam neascultător şi răzvrătit, un neam, care n'avea o inimă tare, şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!
9Fiii lui Efraim, înarmaţi şi trăgînd cu arcul, au dat dosul în ziua luptei,
10pentrucă n'au ţinut legămîntul lui Dumnezeu, şi n'au voit să umble întocmai după Legea Lui.
11Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui, pe cari li le arătase.
12Înaintea părinţilor lor, El făcuse minuni în ţara Egiptului, în cîmpia Ţoan.
13A despărţit marea, şi le -a deschis un drum prin ea, ridicînd apele ca un zid.
14I -a călăuzit ziua cu un nor, şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.
15A despicat stînci în pustie, şi le -a dat să bea ca din nişte valuri cu ape multe.
16A făcut să ţîşnească izvoare din stînci, şi să curgă ape ca nişte rîuri.
17Dar ei tot n'au încetat să păcătuiască împotriva Lui, n'au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Prea Înalt în pustie.
18Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerînd mîncare după poftele lor.
19Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, şi au zis: ,,Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie?
20Iată că El a lovit stînca, de au curs ape, şi s'au vărsat şiroaie. Dar va putea El să dea şi pîne, sau să facă rost de carne poporului Său?``
21Domnul a auzit, şi S'a mîniat. Un foc s'a aprins împotriva lui Iacov, şi s'a stîrnit împotriva lui Israel mînia Lui,
22pentrucă n'au crezut în Dumnezeu, pentrucă n'au avut încredere în ajutorul Lui.
23El a poruncit norilor de sus, şi a deschis porţile cerurilor:
24a plouat peste ei mană de mîncare, şi le -a dat grîu din cer.
25Au mîncat cu toţii pînea celor mari, şi le -a trimes mîncare să se sature.
26A pus să sufle în ceruri vîntul de răsărit, şi a adus, prin puterea Lui, vîntul de miazăzi.
27A plouat peste ei carne ca pulberea, şi păsări înaripate, cît nisipul mării;
28le -a făcut să cadă în mijlocul taberii lor, dejur împrejurul locuinţelor lor.
29Ei au mîncat şi s'au săturat din destul: Dumnezeu le -a dat ce doriseră.
30Dar n'apucaseră să-şi stîmpere bine pofta, mîncarea le era încă în gură,
31cînd s'a stîrnit mînia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei, şi a doborît pe tinerii lui Israel.
32Cu toate acestea, ei n'au încetat să păcătuiască, şi n'au crezut în minunile Lui.
33De aceea, El le -a curmat zilele ca o suflare, le -a curmat anii printr'un sfîrşit năpraznic.
34Cînd îi lovea de moarte, ei Îl căutau, se întorceau şi se îndreptau spre Dumnezeu;
35îşi aduceau aminte că Dumnezeu este Stînca lor, şi că Dumnezeul Autoputernic este Izbăvitorul lor.
