O Jale pentru Promisiunile Neîmplinite ale lui Dumnezeu
Psalmul 89 este o plângere a psalmistului cu privire la promisiunile neîmplinite ale lui Dumnezeu către dinastia lui David. Psalmistul se luptă cu contradicția aparentă dintre promisiunea lui Dumnezeu de un legământ etern cu David și starea actuală de exil și pierdere a patriei lor.
1(O cîntare a lui Etan, Ezrahitul.) Voi cînta totdeauna îndurările Domnului: voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta.
2Căci zic: ,,Îndurarea are temelii vecinice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!`` -
3,,Am făcut legămînt cu alesul Meu`` -zice Domnul-,,iată ce am jurat robului Meu David:
4,,Îţi voi întări sămînţa pe vecie, şi' -n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie.``
5Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor!
6Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?
7Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor, şi de temut pentru toţi ceice stau în jurul Lui.
8Doamne, Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară.
9Tu îmblînzeşti mîndria mării; cînd se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.
10Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău.
11Ale Tale sînt cerurile şi pămîntul, Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.
12Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua; Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău.
13Braţul tău este puternic, mîna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.
14Dreptatea şi judecata sînt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia sînt înaintea Feţei Tale.
15Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul trîmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne!
16El se bucură neîncetat de Numele Tău, şi se făleşte cu dreptatea Ta.
17Căci Tu eşti fala puterii lui; şi, în bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră.
18Căci Domnul este scutul nostru, Sfîntul lui Israel este împăratul nostru.
19Atunci ai vorbit într'o vedenie prea iubitului Tău, şi ai zis: ,,Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tînăr;
Psalmii 89:20 - am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfînt.
20am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfînt.
21Mîna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări.
22Vrăjmaşul nu -l va prinde, şi cel rău nu -l va apăsa;
23ci voi zdrobi dinaintea lui pe protivnicii lui, şi voi lovi pe cei ce -l urăsc.
24Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.
25Voi da în mîna lui marea, şi în dreapta lui rîurile.
26El Îmi va zice: ,,Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stînca mîntuirii mele!``
27Iar Eu îl voi face întîiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pămîntului.
28Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, şi legămîntul Meu îi va fi neclintit.
29Îi voi face vecinică sămînţa, şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.
30Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, şi nu vor umbla după poruncile Mele,
31dacă vor călca orînduirile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele,
32atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri;
33dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea dela ei, şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;
34nu-Mi voi călca legămîntul, şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele.
35Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David?
36Sămînţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;
37ca luna, va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer. -(Oprire).
38Şi totuş, Tu l-ai îndepărtat, şi Te-ai mîniat pe unsul Tău;
39ai nesocotit legămîntul făcut cu robul Tău; i-ai doborît şi i-ai pîngărit cununa.
40I-ai prăbuşit toate zidurile, şi i-ai dărîmat toate cetăţuile.
41Toţi trecătorii îl jăfuiesc, şi a ajuns de batjocura vecinilor lui.
42Ai înălţat dreapta protivnicilor lui, ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,
43ai făcut ca ascuţişul săbiei lui să dea înapoi, şi nu l-ai sprijinit în luptă.
44Ai pus capăt strălucirii lui, şi i-ai trîntit la pămînt scaunul de domnie;
45i-ai scurtat zilele tinereţii, şi l-ai acoperit de ruşine. -(Oprire)
46Pînă cînd, Doamne, Te vei ascunde fără încetare, şi-Ţi va arde mînia ca focul?
47Adu-ţi aminte ce scurtă este viaţa mea, şi pentruce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.
48Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor? -
49Unde sînt, Doamne, îndurările Tale dintîi, pe cari le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta?
50Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-ţi aminte că port în sîn ocara multor popoare;
51adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!
