Apocalipsa 10:2
“În mînă ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare, şi piciorul stîng pe pămînt,”
Context: Apocalipsa 10
1Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într'un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele, şi picioarele lui erau ca nişte stîlpi de foc.
2În mînă ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare, şi piciorul stîng pe pămînt,
3şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Cînd a strigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.
4Şi cînd au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: ,,Pecetluieşte ce au spus cele şapte tunete, şi nu scrie ce au spus!``
Despre Apocalipsa 10: Mica pergament și cei doi martori
Acest capitol descrie îngerul cu sulul mic și cei doi martori care profețesc și aduc judecată peste pământ. Capitolul subliniază, de asemenea, importanța profeției și necesitatea de a asculta Cuvântul lui Dumnezeu.
Comentariu
Capitolul 10 al Apocalipsei este un capitol pivotal în cartea Apocalipsei, deoarece marchează tranziția de la a șasea la a șaptea trâmbiță. Este un capitol de mare însemnătate, deoarece conține viziunea îngerului puternic cu sulul mic, care este un simbol al Evangheliei lui Isus Hristos.
Capitolul începe cu o viziune a unui înger puternic, îmbrăcat într-un nor și având un curcubeu deasupra capului său. El este descris ca având fața ca soarele și picioarele ca stâlpii de foc. Acest înger este un simbol al puterii și gloriei lui Dumnezeu, iar prezența sa este un semn al prezenței divine în lume.