Romani 2:5
“Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mînie pentru ziua mîniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,”
Context: Romani 2
3Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvîrşesc astfel de lucruri, şi pe cari le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
4Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?
5Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mînie pentru ziua mîniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
7Şi anume, va da viaţa vecinică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;
Despre Romani 2: Dreptatea lui Dumnezeu Revelată
Paul învață că toți oamenii sunt vinovați de păcat și că judecata lui Dumnezeu se bazează pe acțiunile lor.
Comentariu
Capitolul 2 din Epistola către Romanii este un puternic memento al importanței de a trăi o viață de credință și supunere față de Dumnezeu. Pavel începe prin a ne reaminti că Dumnezeu ne va judeca după faptele noastre, nu după cuvintele noastre. Apoi explică că cei care trăiesc conform legii vor fi judecați după lege, în timp ce cei care trăiesc conform Duhului vor fi judecați după Duh. Este un memento important că acțiunile noastre au consecințe și că ar trebui să ne străduim să trăim în conformitate cu voia lui Dumnezeu.
Apoi, Pavel explică că judecata lui Dumnezeu este imparțială și că toți oamenii, indiferent de originea sau credințele lor, vor fi judecați în funcție de faptele lor. De asemenea, subliniază că harul lui Dumnezeu este disponibil tuturor celor care îl caută și că nimeni nu este dincolo de răscumpărare.