Ieșire 13:19
“Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicînd: ,,Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi cu voi oasele mele de aici.``”
Context: Ieșire 13
17După ce a lăsat Faraon pe popor să plece, Dumnezeu nu l -a dus pe drumul care dă în ţara Filistenilor, măcar că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: ,,S'ar putea să -i pară rău poporului văzînd războiul, şi să se întoarcă în Egipt.``
18Ci Dumnezeu a pus pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre marea Roşie. Copiii lui Israel au eşit înarmaţi din ţara Egiptului.
19Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicînd: ,,Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi cu voi oasele mele de aici.``
20Au plecat din Sucot, şi au tăbărît la Etam, la marginea pustiei.
21Domnul mergea înaintea lor, ziua într'un stîlp de nor, ca să -i călăuzească pe drum, iar noaptea într'un stîlp de foc, ca să -i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea.
Despre Ieșire 13: Fii primul născut.
Dumnezeu poruncește ca israeliții trebuie să delimiteze toți băieții întâi-născuți pentru El.
Comentariu
Exodul 13 este un capitol care se concentrează pe importanța întâilor născuți în comunitatea israelită. Începe cu Dumnezeu instruindu-l pe Moise să consacre toți întâii născuți ai israeliților, atât oameni cât și animale, Lui. Acesta este un avertisment asupra marii mântuiri pe care Dumnezeu a oferit-o israeliților atunci când a trecut peste întâii născuți ai egiptenilor în timpul celei de-a zecea plăgi. Domnul comandă apoi lui Moise să pună deoparte întâiul născut al măgarului și să-l răscumpere cu un miel. Acesta este un avertisment asupra prețului răscumpărării și a necesității unui înlocuitor care să ia locul întâiului născut.
Capitolul continuă să explice importanța Sărbătorii Paștelui. Această sărbătoare trebuia să fie sărbătorită anual pentru a comemora marea mântuire pe care Dumnezeu a oferit-o israeliților. Domnul comandă, de asemenea, israeliților să-și amintească ziua mântuirii lor punând deoparte întâii născuți ai fiilor și animalelor lor. Acest lucru trebuia să fie un avertisment asupra marelui mântuitor pe care Dumnezeu i-a oferit.