1Iov a luat cuvîntul şi a zis:
2,,Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
3ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!
4Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!
5Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?
6Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?
7Orice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!
8O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
9De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!
10Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.
11La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?
12Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?
13Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?
14Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.
15Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.
16Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;
17vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.
18Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.
19Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.
20Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.
21Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!
22V'am zis eu oare: ,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,
23scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`
24Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.
25O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?
26Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?
27Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.
28Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!
29Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!
30Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?
